National Geographic a postat o frumusețe de fotografie pe pagina lor, o fotografie a naturii ce te lasă cu gura căscată!

Fotografia asta spectaculoasă vine direct de la florile de gheață din Norvegia. Și când zic spectaculoasă, mă refer la „ia o pauză și uită-te la ea de cel puțin cinci ori”, așa de spectaculos!

În timp ce eu, personal, am rămas uimită privind-o, mi-a dat și un amestec de fiori de plăcere, dar și fiori reci. Un fel de „wow, asta e super tare!” combinat cu „oare cum a creat natura asta și de ce îmi e frică de acest peisaj iernatic?”. Da, exact acel tip de emoții.

Dar, apoi, vine partea ciudată, pentru că m-am apucat să citesc comentariile oamenilor. Și am văzut doar scepticism!

Lumea zicea că fotografia e falsă, că e ca și cum un AI ar fi zis „hei, hai să facem o poză faină!”.

Și, pe bune, toate discuțiile au luat-o pe drumul ăsta al „omg, suntem conduși de mașini cu creier artificial!”

Și uite așa, am rămas cu ochii cât cepele. Mă gândeam eu, hai să zicem, că fotografia nu e reală, de ce am rata șansa de a privi o imagine frumoasă.

Am ratat șansa de a păși vreodată în Norvegia, deci nu știu dacă poza poate fi reală sau nu. Dar, așa cum spuneam, mie mi-a plăcut pur și simplu. Reală, falsă, dincolo de lună și înapoi, mi-a adus bucurie.

Și uite așa, m-am întrebat, unde e plăcerea aia simplă de a te uita la ceva fain? De ce e dorința asta insistentă de a pune la îndoială totul în jurul nostru? Hmm, e un mister pentru mine, dar măcar am o poză frumoasă să mă delectez!

𝐓𝐮 𝐜𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐳𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐢𝐬𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐣𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐢𝐠𝐞𝐧𝐭̦𝐞𝐢 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥𝐞?